CUVÂNT DE SUFLET

 

Ce sunt zilele omului pe faţa Pământului? Un şir lung, cât o viaţă, de suişuri şi coborâşuri. Căutări nesfârşite, visări, speranţe, împliniri, nostalgii, reuşite sau dimpotrivă, lacrimi revărsate-n amar. Prin anii grei înmuguresc pe rând florile înmiresmate ale vrerilor lăuntrice, pentru ca tot ele să se topească apoi în uitarea altora de după noi. Ne luăm zborul către nemărginire, avântându-ne sus, tot mai sus, urmărind permanent sensul echilibrului şi năzuind spre Infinit. Unii ajung mai devreme, alţii mai târziu, iar alţii, niciodată. Scepticii se tot întreabă: Ce căutăm de fapt pe aici? De unde venim şi încotro ne ducem? Teoretic vorbind, cu toate realizările ştiinţei pe care le avem astăzi la dispoziţie, încă nu putem da un răspuns cât de cât mulţumitor la ceea ce ne frământă. Totuşi, existenţa noastră efemeră este definită în trei perioade distincte: trecut, prezent şi viitor care, la rândul lor, au un numitor comun: Eterna şi Marea Iubire a Celui de Sus. Cât vieţuim în astă lume, nimic nu e de neatins. Chiar şi mântuirea este posibilă; trebuie doar să luptăm, să credem şi să nădăjduim cu întreaga fiinţă. Dar dacă n-avem Iubire, suntem zero absolut.

În sfârşit, ce mai este viaţa omului? Un dat de la Dumnezeu, cum zice românaşul neaoş de pe la ţară în filozofia lui, cu palmele bătătorite de coada sapei şi cu obrazul copt de măritul Soare. Cari, într-o clipită de şedere acolo pe glia ce-o are de la moşu' lui, îşi ostoieşte arşiţa gâtlejului din adâncul puţului şi muşcă cu nesaţ dintr-un codru de pită pe care-l găseşte mai dulce ca mierea. Şi el nu ştie altceva pe lume decât numa' atâtica: muncă, muncă şi iar muncă. Pentru el şi-ai lui. Pentru nevasta şi copilaşii lui. Să aibă, să nu ducă lipsă. Că rău îi când n-ai ce-aşterne pe masă, feri-te-ar sfântu'! Aşa a prins el de la 'naintaşi de când se ştie: Sfânta Pâinică cea de toate zilele se câştigă cu broboanele frunţii, de cum cântă cucurigu' şi până când mândra Lună îi arată că trebuie să încheie socotelile cu ziua ce-a fost şi să meargă olecuţă la hodină. Nu de alta, da' mâne, tre' s-o ia de la capăt iară.  

Tot astfel am pornit şi noi pe drumul vieţii. Noi, cei care astăzi încercăm să vă dăruim din puţinul nostru prin intermediul acestor umile rânduri, o părticică a sufletului ce poartă-n el feeria unei eterne sclipiri. Este LUMINIŢA - raza cugetării răsăritului de murmur, cufundat în bolta versului omenesc încătuşat de neputinţă. Sfântă binecuvântare, dor şi alean, melancolie şi extaz, patemi... Un singur gând: LUMINIŢA ! Un picur de astru mister, de eu încătuşat în vrerile altora care nu vor bănui vreodată cum e să visezi, să doreşti şi să ai totul, într-un perpetuu preludiu celest de suav giuvaer al miresmelor tăceri de taină. De-ar putea cerul să picure o strună de liră în pustiul de acum, poate s-ar mai risipi searbădul nisip zdruncinat de-al amintirilor ghirlande. Nespusele cuvinte ne-au deschis fereastra spre veşnicia armoniei cea mult nepieritoare.   

Colindăm ţara în lung şi-n lat, dar inima ne-a rămas ţintuită pe acele meleaguri. Suntem hărăziţi parcă să ducem cu noi dulcele fior al depărtărilor suspine. O cană cu apă dacă o bem pe unde ne poartă Domnul paşii, nu ne rabdă dorul şi spunem: Tot mai bună era apa de la Luminiţa!

Până la momentul venirii noastre în luna lui Undrea din 1998, aici nu a mai locuit o familie de preot de aproximativ 10 ani. În toată această perioadă, localitatea a fost filială a parohiei Făgăraşul Nou. Prin urmare, preotul (care mai deservea şi satele de prin jur - Calfa, Meşteru şi Măgurele) venea o dată pe lună să săvârşească în biserică Sfânta Liturghie, aceasta în afară de cazurile când era solicitat pentru oficierea diferitelor servicii religioase ivite pe parcurs.

Bucuria sătenilor nu a cunoscut margini când au aflat că le va sosi în sfârşit un preot şi ca vor avea şi ei de azi înainte slujbă în fiecare duminică şi zi de sărbătoare. Nu mai vorbim de bătrânii cărora le-a venit inima la loc, ştiind că vor putea apela oricând pentru o spovedanie şi împărtăşanie atât de necesare la vârsta lor. Unii n-au crezut până când nu ne-au văzut stabiliţi concret acolo.  

Casa parohială fusese la un moment dat chiar transformată în grajd, după spusele sătenilor; pe scurt, nu se putea sălăşlui într-însa. Dar inimile românilor nu ne-au lăsat de izbelişte; un grup de femei săritoare au pus mână de la mână şi au făcut clacă, astfel că în câteva zile au reuşit să dea o mână de var proaspăt în cele două odăiţe şi să înteţească focul în sobiţa de pământ cu plită şi cuptoraş din polată. Asemenea, câţiva bărbaţi vrednici au adus de la pădure pentru părintele vreo trei căruţe pline vârf cu trunchiuri zdravene de salcâm, să avem ce pune pe foc peste iarnă. Apoi, întreg satul ne-a umplut cămara cu de toate: lapte, brânză, carne, ouă, fasole, cartofi, mălai, făină şi conserve de zarzavaturi. Ce mai, tot ce-i trebuie omului la casă nouă!  

Am vieţuit aici aproape trei ani, până în vara lui 2001. O perioadă scurtă, dar încărcată de evenimente frumoase petrecute în mijlocul acestor oameni minunaţi, de care vom aminti la momentul potrivit. Nu ne-a fost deloc uşor să plecăm, dar a trebuit s-o facem; co-autoarea lucrării efectua zilnic naveta pe jos aproape 6 km. la liceul din Topolog unde preda, fetiţa noastră trebuia dată la grădiniţa şi, în plus, o mai aşteptam şi pe mezină să vină pe lume.

Acum, după zece ani de la despărţirea trupească de satul nostru drag, ne întoarcem sufleteşte cu emoţie şi admiraţie pentru cei cărora le-am fost pentru puţin, ce-i drept, îndrumători spirituali şi care ne-au primit în mijlocul lor, întinzându-ne cu atâta bucurie o mână de ajutor la nevoie. Fără ei, nu am fi în prezent ceea ce suntem. Lucrarea de faţă s-a născut dintr-o datorie morală ce-o purtăm în inimi faţă de satul Luminiţa, judeţul Tulcea. Locuri şi oameni…

Respect şi plecăciunea frunţii înaintea voastră, dragii noştri !   

 


Cuvântul Dl. Prof Univ. Dr. Vasile Torică - directorul tehnic al Centrului Regional Meteorologic Dobrogea din Constanţa, la apariţia volumului monografic "Satul Luminiţa, jud. Tulcea - ieri şi azi", aparţinând autorilor Jenica Sava şi Bogdan Dumitrel Sava, Editura Europolis, Constanţa. 2011:

« În urma unei intense activităţi de documentare în centrul căreia se evidenţiază pasiunea pentru redescoperirea locurilor absolut mirifice din spaţiul nord-dobrogean, lucrarea Satul Luminiţa, jud. Tulcea - ieri si azi aparţinând soţilor Jenica şi Bogdan Dumitrel Sava, reprezintă o contribuţie deosebită pentru conturarea monografiilor regionale din ţara noastră.

Îmbinând armonios bogatul material bibliografic studiat cu observaţiile riguroase din teren desfăşurate pe mai multe etape, ea încearcă să surprindă din punct de vedere analitic, sintetic şi obiectiv problematica dinamicii arealului, tratând echilibrat diferite domenii de cercetare cum sunt factorii naturali, cei de ordin social, economic, istoric şi cultural, utilizându-se pentru aceasta metode de lucru eficiente ca analiza şi sinteza datelor, oferindu-se permanent posibilitatea unei comparări.

Diferitele conjuncturi în care a fost surprins de-a lungul curgerii timpului, ne arată că satul Luminiţa a izbutit să-şi păstreze filonul autentic românesc cât mai nealterat cu putinţă, în condiţiile în care constituia parte integrantă a unei Dobroge măcinată de felurite conflicte militare la nivel european ce s-au extins pe mai multe sute de ani şi care au făcut din ea, putem spune, teatrul de luptă al mai multor popoare, doritoare în a-şi lăsa fiecare pecetea definitorie în istoria, cultura şi tradiţia sa.

Succesul menţinerii unităţii şi identităţii naţionale se regăseşte astăzi în populaţia satului 100% românească de religie creştin ortodoxă, păstrătoare a unei moşteniri spirituale cu valoare de tezaur, reliefată printre altele, de extraordinarele colinde de Crăciun, ce continuă, în ciuda globalizării, să aibă farmecul lor special.

Pentru un spaţiu geografic de întindere redusă cum este cel al localităţii asupra căreia autorii s-au orientat în studiul lor, se remarcă totuşi în mod surprinzător o mare bogăţie şi diversitate a informaţiilor prezentate şi argumentate ştiinţific, la care se adaugă şi susţinerea unui material fotografic complex.

În paralel, s-a avut permanent în vedere captivarea unui cerc cât mai larg de cititori, prin introducerea în text a regionalismelor expuse deosebit de logic şi coerent, menite să atragă atenţia, conducând în acelaşi timp şi spre o plăcere a lecturii.

Autorii sunt recunoscători prin aceste rânduri locuitorilor micii aşezări dobrogene cu nume parcă predestinat, care le-au fost alături într-o anumită perioadă a vieţii şi de care îşi amintesc neîncetat cu emoţie în glas. »

 
 
 

Fiii satului

Cu bucurie în suflet, gândul ni se îndreaptă spre un om deosebit, fiu al satului Luminiţa. Este cel pe care am avut cândva onoarea şi şansa să-l cunoaştem personal şi de care ne leagă câteva amintiri plăcute, reputatul actor, scriitor şi om de televiziune de mai târziu, Gabriel Fătu.

L-am desluşit odinioară printre cei ai satului, ca fiind un tânăr cu o educaţie aleasă şi gândul ţintuit spre ziua de mâine, măcinat continuu de eul interior, cu ochii săi mari, pătrunzător de liniştiţi, ce răsăreau la umbra unei frunţi nalte înconjurată de râuri unduitoare de abanos, îngemănând parcă într-un vers nespus de buze omeneşti albastrul cerului cu efemerul ţărânei. Era un student visător la Teatru, rebel şi cu pletele-n vânt, venit în vacanţă la ţară, dorit să evadeze pentru câteva clipe din vacarmul Bucureştilor, în cuminţenia satului care l-a însufleţit. Începuse la acea vreme să fie remarcat de greii scenei româneşti şi, în egală măsură, făcea primii paşi timizi în lumea scriitoricească, cu o dulce poveste de iubire. Povestea lui...

A pornit pe drumul vieţii din cuibul cu iz de floare deschisă în miez de primăvară şi mângâiată de dulcele zefir. Din copilărie a fost deprins cu greutăţile cotidiene, astfel că la maturitate a ştiut să preţuiască totul. Aici, în lumea de basm, ciobănind pe dealurile încărcate de verdele crud şi cu abecedarul la inimă, ducând cu el permanent o bucăţică din sufletul mamei - icoana sa, a început să simtă măreţia Infinitului, gândind că poate va veni o vreme când îl va ţine în a lui palmă.

Răscolind în colbul obosit al veşniciei, cufundat într-un sine etern, a primit Lumina. Este unul dintre puţinii oameni înnobilaţi de Cel de Sus cu darul de a picta dezinvolt şi necondiţionat Iubirea, în măreţia ei sublimă. Tumultuos şi în acelaşi timp mistic. Fantezist şi imprevizibil. Toate acestea, cu o alură de Don… Poate că de aceea i s-a deschis o poartă spre nemărginire; iubirea sa nu poate fi înţeleasă de oricine şi, mai ales, oricum.

În acelaşi timp, este un izvor nesecat de bună dispoziţie, genul de om care surprinde gentil, însufleţeşte şi dă savoare momentelor plăcute ce-l înconjoară. Zâmbeşte jovial în timp ce face adolescentin cu ochiul provocărilor de tot felul, de parcă le-ar invita-i pună întreaga fiinţă la încercare. Musteşte de umor deştept, care la el are valoare de carismă. 

Destinul i-a călăuzit paşii prin locuri despre care alţii, probabil, au citit prin cărţi. Nu aducem acum vorba despre câte ţări a colindat sau ce oameni a cunoscut. Nu luăm în calcul pregătirea sa intelectuală de excepţie şi orizonturile larg deschise care, poate, l-ar fi determinat ulterior să nu-şi mai întoarcă privirea înapoi, aşa cum fac mulţi din ziua de azi. Atenţia ni se îndreaptă către un singur adevăr: indiferent ce oportunităţi îi rezervă viaţa, nu uită niciodată satul de unde şi-a luat zborul şi mereu revine în sânu-i cu dragoste.

GABRIEL FĂTU s-a născut în satul Luminiţa la data de 21 iulie 1975, din părinţii Dumitra şi Ion Fătu.

Clasele primare le-a absolvit la şcoala generală din sat în perioada 1982-1986. A urmat apoi gimnaziul la scoala din comuna Topolog în perioada 1986-1990, iar între anii 1990-1994 cursurile liceului din aceeaşi comună.

În anul 1996 s-a înscris la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică  I.L. Caragiale din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 2000.

Teza de Doctorat şi-a susţinut-o în anul 2006, având titlul: Interpretarea basmelor ca în "visele" lui Freud!

În prezent, este director de marketing în cadrul U.N.A.T.C. "I. L. Caragiale" din Bucureşti, precum şi vicepreşedinte şi actor al Companiei de Teatru DAYA.

 

ACTIVITATE TEATRALĂ:

1995 - debutează  la Opera Română, în spectacolul de poezie Rugă pentru  Sfântul Dumitru, regia Ion Cojar ;

1996 - Don Quijote, spectacol jucat în cadrul Festivalului D'ale Bucureştilor, interpretând rolul lui Sancho Panza ;

1997  - Hitler al XVII lea, la Teatrul L.S.Bulandra, regia Olimpia Arghir ;

1998 - Interpretează rolul Bătrânului din opera Pescăruşul Jonathan Livingstone la Teatrul L.S.Bulandra, spectacol de teatru - dans care a participat la cel mai important festival de teatru experimental din lume: Festivalul Internaţional de Teatru Experimental Cairo 1998, regia Chris Simion ;

1999  - Interpretează rolul lui Oswald în Copilul Divin de Pascal Bruckner, la Teatrul de Comedie, premieră mondială, spectacol de teatru - film, regia Chris Simion. Cu acest spectacol, România s-a prezentat la Festivalul Internaţional de Teatru Experimental de la Cairo, 1999 ;

1999  -  Stagiu de actorie, regie de teatru şi dans african în perioada 15 martie - 30  martie la Academia de Teatru din Limoges (Franţa), condusă de Silviu Purcărete şi Paul Chiribuţă ;

2000  - Participare în Festivalul de Teatru de la Perugia (Italia), cu spectacolul Copilul Divin ;

2000  - Participare în Festivalul Internaţional de Teatru Experimental Cairo cu spectacolul Călător în noapte de Salah Abd Es Sabour, regia  artistică  Chris  Simion  şi  Şerban Puiu. Interpretează rolul

Călătorului, obţinând Premiul pentru cel mai bun actor ;

2001 -  Participare în Festivalul Internaţional de Teatru Experimental de la Cairo cu spectacolul No Flash, regia Chris Simion. Spectacol prezentat la Teatrul Nottara. Interpretează rolul lui Jean Michel Basquiat ;

2002  - Turneu cu spectacolul Copilul divin în India, în nouă oraşe ;

2003 - Participarea la Festivalul Internaţional de Teatru de la Cairo cu Un spectacol de teatru, după Aureliu Manea, regia artistică Chris Simion. Spectacol realizat în colaborare cu Teatrul Foarte Mic din Bucureşti. Rol: Actorul principal ;

2003-2006 - Un spectacol de teatru la Teatrul Foarte Mic ;

2004 -  Turneu în India cu spectacolul Scaunele, de Eugene Ionesco ;

2005 - Scaunele de E. Ionesco, realizat în colaborare cu Teatrul Naţional  din Bucureşti. Rol: Oratorul ;

2006 -  Turneu cu Un spectacol de teatru în Festivalul de Artă Modernă de la Keo Chang (Coreea de Sud) ;

2007 - Turneu în Egipt cu spectacolul Scaunele de Eugene Ionesco, în Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo ; 

2008 - Spectacolul Hell de Lolita Pille, la Lăptăria lui Enache din Bucureşti. Turneu National ;

2008 - Spectacolul Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? de Horace McCoy, jucând alături de Maia Morgenstern ;

2009  - Spectacolul Iubire confort 2, regia Florin Zamfirescu ;

2010 - Spectacolul Mă mut la mama, regia Gelu Colceag. A jucat alături de Adriana Trandafir.

 

ACTIVITATE CINEMATOGRAFICĂ:

 

1996 - Autobuzul cu 13 staţii la TVR, regia Adrian Valentir ;

1997 - Visul la TVR, regia George Adamescu ;

1997 - Aş dori la TV Tulcea, regia Cristian Nencu. Filmul a fost laureat al premiului II la Festivalul de Film Tânăr de la Târgu Mureş .

 

ACTIVITATE LITERARĂ:

 

1998 - Să nu te crezi Don Juan (roman, volumul I) 

2000 - Să nu te crezi Don Juan (roman, volumul II) 

ACTIVITATE MUZICALĂ:

1984-1993 - studii individuale acordeon ;

1993-1994 - studii acordeon, orgă şi pian, la Şcoala Populară de Artă din Constanţa ;

1993-1995 - spectacole de divertisment pe litoralul Mării Negre.

 

ALTE ACTIVITĂŢI: 

-   Preşedintele Ligii Studenţilor din cadrul U.N.A.T.C. I.L.Caragiale - Bucureşti ;

-   Realizator şi moderator al emisiunii Poftim un milion, la postul Sigma TV ;

-   Realizator, producător şi moderator al emisiunilor Actori de milioane;  Gab şi Gogu Şou; Nu te supăra, frate!, Îndrăgostiţi-vă în direct!, la postul OTV.

 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one