CUVÂNT DE SUFLET

 

Ce sunt zilele omului pe faţa Pământului? Un şir lung, cât o viaţă, de suişuri şi coborâşuri. Căutări nesfârşite, visări, speranţe, împliniri, nostalgii, reuşite sau dimpotrivă, lacrimi revărsate-n amar. Prin anii grei înmuguresc pe rând florile înmiresmate ale vrerilor lăuntrice, pentru ca tot ele să se topească apoi în uitarea altora de după noi. Ne luăm zborul către nemărginire, avântându-ne sus, tot mai sus, urmărind permanent sensul echilibrului şi năzuind spre Infinit. Unii ajung mai devreme, alţii mai târziu, iar alţii, niciodată. Scepticii se tot întreabă: Ce căutăm de fapt pe aici? De unde venim şi încotro ne ducem? Teoretic vorbind, cu toate realizările ştiinţei pe care le avem astăzi la dispoziţie, încă nu putem da un răspuns cât de cât mulţumitor la ceea ce ne frământă. Totuşi, existenţa noastră efemeră este definită în trei perioade distincte: trecut, prezent şi viitor care, la rândul lor, au un numitor comun: Eterna şi Marea Iubire a Celui de Sus. Cât vieţuim în astă lume, nimic nu e de neatins. Chiar şi mântuirea este posibilă; trebuie doar să luptăm, să credem şi să nădăjduim cu întreaga fiinţă. Dar dacă n-avem Iubire, suntem zero absolut.

În sfârşit, ce mai este viaţa omului? Un dat de la Dumnezeu, cum zice românaşul neaoş de pe la ţară în filozofia lui, cu palmele bătătorite de coada sapei şi cu obrazul copt de măritul Soare. Cari, într-o clipită de şedere acolo pe glia ce-o are de la moşu' lui, îşi ostoieşte arşiţa gâtlejului din adâncul puţului şi muşcă cu nesaţ dintr-un codru de pită pe care-l găseşte mai dulce ca mierea. Şi el nu ştie altceva pe lume decât numa' atâtica: muncă, muncă şi iar muncă. Pentru el şi-ai lui. Pentru nevasta şi copilaşii lui. Să aibă, să nu ducă lipsă. Că rău îi când n-ai ce-aşterne pe masă, feri-te-ar sfântu'! Aşa a prins el de la 'naintaşi de când se ştie: Sfânta Pâinică cea de toate zilele se câştigă cu broboanele frunţii, de cum cântă cucurigu' şi până când mândra Lună îi arată că trebuie să încheie socotelile cu ziua ce-a fost şi să meargă olecuţă la hodină. Nu de alta, da' mâne, tre' s-o ia de la capăt iară.  

Tot astfel am pornit şi noi pe drumul vieţii. Noi, cei care astăzi încercăm să vă dăruim din puţinul nostru prin intermediul acestor umile rânduri, o părticică a sufletului ce poartă-n el feeria unei eterne sclipiri. Este LUMINIŢA - raza cugetării răsăritului de murmur, cufundat în bolta versului omenesc încătuşat de neputinţă. Sfântă binecuvântare, dor şi alean, melancolie şi extaz, patemi... Un singur gând: LUMINIŢA ! Un picur de astru mister, de eu încătuşat în vrerile altora care nu vor bănui vreodată cum e să visezi, să doreşti şi să ai totul, într-un perpetuu preludiu celest de suav giuvaer al miresmelor tăceri de taină. De-ar putea cerul să picure o strună de liră în pustiul de acum, poate s-ar mai risipi searbădul nisip zdruncinat de-al amintirilor ghirlande. Nespusele cuvinte ne-au deschis fereastra spre veşnicia armoniei cea mult nepieritoare.   

Colindăm ţara în lung şi-n lat, dar inima ne-a rămas ţintuită pe acele meleaguri. Suntem hărăziţi parcă să ducem cu noi dulcele fior al depărtărilor suspine. O cană cu apă dacă o bem pe unde ne poartă Domnul paşii, nu ne rabdă dorul şi spunem: Tot mai bună era apa de la Luminiţa!

Până la momentul venirii noastre în luna lui Undrea din 1998, aici nu a mai locuit o familie de preot de aproximativ 10 ani. În toată această perioadă, localitatea a fost filială a parohiei Făgăraşul Nou. Prin urmare, preotul (care mai deservea şi satele de prin jur - Calfa, Meşteru şi Măgurele) venea o dată pe lună să săvârşească în biserică Sfânta Liturghie, aceasta în afară de cazurile când era solicitat pentru oficierea diferitelor servicii religioase ivite pe parcurs.

Bucuria sătenilor nu a cunoscut margini când au aflat că le va sosi în sfârşit un preot şi ca vor avea şi ei de azi înainte slujbă în fiecare duminică şi zi de sărbătoare. Nu mai vorbim de bătrânii cărora le-a venit inima la loc, ştiind că vor putea apela oricând pentru o spovedanie şi împărtăşanie atât de necesare la vârsta lor. Unii n-au crezut până când nu ne-au văzut stabiliţi concret acolo.  

Casa parohială fusese la un moment dat chiar transformată în grajd, după spusele sătenilor; pe scurt, nu se putea sălăşlui într-însa. Dar inimile românilor nu ne-au lăsat de izbelişte; un grup de femei săritoare au pus mână de la mână şi au făcut clacă, astfel că în câteva zile au reuşit să dea o mână de var proaspăt în cele două odăiţe şi să înteţească focul în sobiţa de pământ cu plită şi cuptoraş din polată. Asemenea, câţiva bărbaţi vrednici au adus de la pădure pentru părintele vreo trei căruţe pline vârf cu trunchiuri zdravene de salcâm, să avem ce pune pe foc peste iarnă. Apoi, întreg satul ne-a umplut cămara cu de toate: lapte, brânză, carne, ouă, fasole, cartofi, mălai, făină şi conserve de zarzavaturi. Ce mai, tot ce-i trebuie omului la casă nouă!  

Am vieţuit aici aproape trei ani, până în vara lui 2001. O perioadă scurtă, dar încărcată de evenimente frumoase petrecute în mijlocul acestor oameni minunaţi, de care vom aminti la momentul potrivit. Nu ne-a fost deloc uşor să plecăm, dar a trebuit s-o facem; co-autoarea lucrării efectua zilnic naveta pe jos aproape 6 km. la liceul din Topolog unde preda, fetiţa noastră trebuia dată la grădiniţa şi, în plus, o mai aşteptam şi pe mezină să vină pe lume.

Acum, după zece ani de la despărţirea trupească de satul nostru drag, ne întoarcem sufleteşte cu emoţie şi admiraţie pentru cei cărora le-am fost pentru puţin, ce-i drept, îndrumători spirituali şi care ne-au primit în mijlocul lor, întinzându-ne cu atâta bucurie o mână de ajutor la nevoie. Fără ei, nu am fi în prezent ceea ce suntem. Lucrarea de faţă s-a născut dintr-o datorie morală ce-o purtăm în inimi faţă de satul Luminiţa, judeţul Tulcea. Locuri şi oameni…

Respect şi plecăciunea frunţii înaintea voastră, dragii noştri !   

 


Cuvântul Dl. Prof Univ. Dr. Vasile Torică - directorul tehnic al Centrului Regional Meteorologic Dobrogea din Constanţa, la apariţia volumului monografic "Satul Luminiţa, jud. Tulcea - ieri şi azi", aparţinând autorilor Jenica Sava şi Bogdan Dumitrel Sava, Editura Europolis, Constanţa. 2011:

« În urma unei intense activităţi de documentare în centrul căreia se evidenţiază pasiunea pentru redescoperirea locurilor absolut mirifice din spaţiul nord-dobrogean, lucrarea Satul Luminiţa, jud. Tulcea - ieri si azi aparţinând soţilor Jenica şi Bogdan Dumitrel Sava, reprezintă o contribuţie deosebită pentru conturarea monografiilor regionale din ţara noastră.

Îmbinând armonios bogatul material bibliografic studiat cu observaţiile riguroase din teren desfăşurate pe mai multe etape, ea încearcă să surprindă din punct de vedere analitic, sintetic şi obiectiv problematica dinamicii arealului, tratând echilibrat diferite domenii de cercetare cum sunt factorii naturali, cei de ordin social, economic, istoric şi cultural, utilizându-se pentru aceasta metode de lucru eficiente ca analiza şi sinteza datelor, oferindu-se permanent posibilitatea unei comparări.

Diferitele conjuncturi în care a fost surprins de-a lungul curgerii timpului, ne arată că satul Luminiţa a izbutit să-şi păstreze filonul autentic românesc cât mai nealterat cu putinţă, în condiţiile în care constituia parte integrantă a unei Dobroge măcinată de felurite conflicte militare la nivel european ce s-au extins pe mai multe sute de ani şi care au făcut din ea, putem spune, teatrul de luptă al mai multor popoare, doritoare în a-şi lăsa fiecare pecetea definitorie în istoria, cultura şi tradiţia sa.

Succesul menţinerii unităţii şi identităţii naţionale se regăseşte astăzi în populaţia satului 100% românească de religie creştin ortodoxă, păstrătoare a unei moşteniri spirituale cu valoare de tezaur, reliefată printre altele, de extraordinarele colinde de Crăciun, ce continuă, în ciuda globalizării, să aibă farmecul lor special.

Pentru un spaţiu geografic de întindere redusă cum este cel al localităţii asupra căreia autorii s-au orientat în studiul lor, se remarcă totuşi în mod surprinzător o mare bogăţie şi diversitate a informaţiilor prezentate şi argumentate ştiinţific, la care se adaugă şi susţinerea unui material fotografic complex.

În paralel, s-a avut permanent în vedere captivarea unui cerc cât mai larg de cititori, prin introducerea în text a regionalismelor expuse deosebit de logic şi coerent, menite să atragă atenţia, conducând în acelaşi timp şi spre o plăcere a lecturii.

Autorii sunt recunoscători prin aceste rânduri locuitorilor micii aşezări dobrogene cu nume parcă predestinat, care le-au fost alături într-o anumită perioadă a vieţii şi de care îşi amintesc neîncetat cu emoţie în glas. »

 
 
 

Administraţia

Comuna Urumbei a fost formată din satele Urumbei şi Făgăraşul Nou. Primăria a funcţionat între anii 1887-1949, având sediul situat lângă actuala grădiniţă. În timpul primului Război Mondial (1916-1918), localul ei a fost distrus de trupele inamice, fiind reconstruit în anul 1935.Majoritatea bătrânilor care sunt azi în sat nu-şi mai amintesc cu exactitate numele primarilor ce au condus de-a lungul timpului primăria din sat. Mare parte dintre edili sunt cuprinşi în lista de mai jos:

- Marin Cocor1 (atestat documentar la 1887) ;

- Dragomir Taifas2 (atestat documentar la 1889) ;

- Nicolae Găinuşe3 (atestat documentar la 1891) ;

- Al. Dumitrache4 (în jurul anului 1932 ) ;

- Constantin Moldoveanu (1938 - 1939), făcea parte din partidul "Totul pentru Ţară" 5. Avea 4 clase primare şi a fost numit prin decizia nr. 2103/19.02.1938, apoi instalat în funcţie pe 21.02.1938. Şi-a încetat mandatul la 15.09.1938, când a demisionat6 ;

- Neculai N. Bucur (1939). Avea 4 clase primare şi era în etate de 49 de ani7. Numit în funcţie cu decizia nr. 4902/30.03.1939 şi instalat pe 31.03.1939 8. Se specifică în arhive că ar fi fost agent informator acoperit al Comandantului de Sector Topolog 9;

- Radu Taifas (1939 - până în 1940) ;

- Gheorghe I. Dumitru (1940 - 1946) ;

- Gheorghe Puşcaşu (1946 - 1947), a făcut politică legionară ;

- Gheorghe Iordan (1947 - 1948) ;

- Gheorghe Oprea (1948 - 1949).

Despre Vasile Beloiu - secretar din comuna Regina Elisabeta, se spune că ar fi fost agent auxiliar din raza sectorului Topolog, folosit în urmărirea problemei Faschistă ante Democratică10.

Bătrânul Ionel Dumitru îşi aminteşte astăzi, în afară de numele ultimilor cinci primari şi anii în care aceştia au funcţionat şi de Stamate Vasile - delegat al satului la Primăria Topolog în perioada 1949 - 1952.

În anul 1939, comuna Regina Elisabeta era integrată laPretura Topolog alături de satele: Beidaud, Calfa, Casimcea, Ciucurova, Corugea, Ceamurlia de Sus, Cârjelari, Dorobanţu, Eschibaba, Făgăraşul Nou, Ostrov, Pecineaga, Rahman, Sarighiol de Deal, Sâmbăta Nouă şi Topolog11.

Din anul 1945 şi până în prezent, satul va face parte din comuna Topolog împreună cu Făgăraşul Nou, Sâmbăta Nouă, Măgurele, Calfa şi Cerbu. Un rezultat al alegerilor de deputaţi în circumscripţiile raionale la nivel comunal, consemna la 1958 în Elena Pavel următoarea situaţie12:

 

Nr. total de alegători

Prezenţi la vot

Voturi pentru

361

361

361

 

Prin hotarârea C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri din 23 iunie 1950, s-au desfiinţat unităţile administrative tradiţionale româneşti - judeţele şi primăriile, ţara fiind împărţită în regiuni şi raioane (după modelul sovietic) locul Primăriilor fiind luat de Sfaturile Populare care au devenit ulterior Consilii Populare. Comuna Topolog va fi inclusă după noua împărţire administrativă regiunii Constanţa, raionul Hârşova, până la noua orânduire când se va reveni la forma tradiţională teritorial-administrativă - judeţul. Satul Elena Pavel aparţinea de Plasa Topolog alături de Topolog, Făgăraşul Nou, Sâmbăta Nouă, Eschibaba, Calfa, Rahmanu, Războieni, Pecineaga, Sarighiol, Beidaud, Corugea, Dăeni, Ostrov şi Casimcea. 

În 1959, comuna Topolog avea în componenţa sa doar satele Topolog şi Elena Pavel. Într-o Hotărâre a Sfatului Popular al comunei Topolog privind adoptarea debitului de 9000 lei pentru cei 90 de contribuabili din Luminiţa, un număr de 34 de locuitori ai satului fără posibilităţi de plată au fost scutiţi de la achitarea contribuţiilor băneşti voluntare. În schimb, persoanele contribuabile au fost însărcinate să execute munca voluntară pe anul 1966 13.

În perioada anilor '60-'70, Dumitru Pindici din Luminiţa îndeplinea funcţia de Vice-Preşedinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular Comunal Topolog.

Anul 1968 aduce o nouă împărţire administrativă a ţării, renunţându-se la modelul sovietic şi revenindu-se la formele tradiţionale - judeţ, municipiu, comune şi sate. Acest lucru s-a întâmplat pe fondul unei desprinderi şi independenţe faţă de Uniunea Sovietică şi, totodată, schimbarea Secretarului General al Partidului Comunist Român - Gheorghe Gheorghiu Dej cu Nicolae Ceauşescu. În acest caz, comuna Topolog şi implicit satul Luminiţa au revenit la judeţul Tulcea. Din Comitetul Executiv al Consiliului Popular Topolog făcea parte ca membru şi Amza Gheorghe - preşedinte C.A.P. Luminiţa14.

Astăzi, graţie dl. Ion Olteanu - edilul comunei Topolog, satul Luminiţa se mândreşte cu realizări importante, cum sunt conectarea integrală a localităţii la reţeaua comunală de iluminat public şi la cea de apă potabilă, lucruri la care oamenii nici măcar nu-şi permiteau să viseze în urmă cu 10-15 ani. Pentru procesul de aducţiune a apei potabile s-a realizat o extindere prin forarea la mare adâncime pe o lungime de 8 km., depunându-se în acest sens un proiect la Guvernul României finalizat prin Ordonanţa nr. 7/2006, anul preconizat pentru demararea lucrărilor fiind 2007. Sistemul a devenit operaţional în august 2008. La bugetul comunal, investiţia s-a ridicat la suma de 44 mld. ROL. 

Alte investiţii recente ale Primăriei Topolog pe raza satului Luminiţa sunt: amplasarea în anul 2007 a primei centrale eoliene de tip Vestas în imediata vecinătate a D.J. 222 B; lucrări de reparaţii şi întreţinere la biserică, grădiniţă şi Căminul Cultural; construcţia a două fântâni; extinderea reţelei de telefonie fixă.

Politicile guvernamentale de după 1990 promovează o protecţie socială pentru categoriile defavorizate, prin acordarea de ajutoare financiare. Astfel, în baza legilor româneşti în vigoare, administraţia comunei Topolog acordă în prezent ajutoare din bugetul local unui număr de 20 de familii din satul Luminiţa, fără nici o sursă de venit.


NOTE BIBLIOGRAFICE:

1 D.J.T.A.N., Col. Registre de stare civilă, Primăria Urumbei, dosar nr. 2/1887 - Act de naştere nr. 29/23 Maiu 1887: Traian, n. 22 Maiu 1887, fiul preotului Ion Filoteiu şi al Nastasiei, domiciliaţi comuna Urum-beiu, "... şi constatat după lege de noi Marin Cocor ca Primar şi Oficer al stărei civile din comuna Urum-Beiu".

2 D.J.T.A.N., Col. Registre de stare civilă, Primăria Urumbei, dosar nr. 3/1890, fila 39: Act de căsătorie nr.12/11 Noembre 1890 Tudorache Chivu Craiu, n. 1867, Urumbei, fiu major a lui Chivu şi Maria Craiu, domiciliaţi Urumbei - şi Stanca Marin Gheorghe, n. 1876 Urumbei, fiica majoră a lui Marin Gheorghe de 46 ani şi Ioana Gheorghe de 45 ani; primar Dragomir Taifas; martori la scrierea actului Gh. Adam de 33 ani, învăţător din com. Urumbei, Constantin Ştefănescu de 34 ani, perceptor din com. Dăeni, preotul Dumitru Dobângeac de 28 ani şi Vasile Flocă de 43 ani, plugar din cătunul Făgăraşu.

3 D.J.T.A.N., Col. Registre de stare civilă, Primăria Urumbei, dosar nr. 4/1891, fila 14: Act de naştere nr. 33/5 Iulie 1891 Elisabetha, n. 3 Iulie 1891, fiica pr. Dumitru Dobângeac de 29 ani şi Chirina de 27 ani, domiciliaţi Urumbey: "…Constatată după lege de noi Neculai Găinuşe, Primarul Comunei Urumbey şi oficer al stărei civile."

4 D.J.T.A.N., Fond Primăria Topolog, Proces-verbal din august 1932, dosar nr.1/1882-1922. fila 125.

5 Idem, Fond Prefectura Tulcea, dosar nr. 862/1939, fila 11.

6 Ibidem, fila 63.

7 Ibidem, fila 55.

8 Ibidem, fila 57. A se vedea şi fila 63.

9 D.J.T.A.N., Fond Legiunea de Jandarmi, dosar nr. 85/1946, fila 16.

10 Ibidem, fila 11.

11 Idem, Fond Prefectura Tulcea, dosar nr. 862/1939,  fila 62.

12 Idem, Fond Primăria Topolog, dosar nr. 30/1958, fila 16.

13 Idem, dosar nr. 69/1966, fila 241.

14 Georgeta Iatan (Chiujdea), lucr. cit., pag. 132.

 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one